Eu urmaresc acum serialul rusesc „Fratii Karamazov” dupa ce am recitit „Don Juan” de Nicolae Breban; lecturi de adolescenta, pe care poate le purtam toti pe suflet. Datoram (inca) mult marilor spirite care poate incearca sa ne ajute, sa ne fie alaturi in incercarile prin care trecem, ca indivizi si ca popoare. Desi eram mandra in sinea mea ca posed in suflet comori pe care nimeni nu mi le poate lua (am citit aproape tot Dostoievschi ce-a aparut in traducere romaneasca), marturisesc ca uitasem un episod din roman; povestea lui Iliusa, al carui tata nu poate accepta niste bani – cat de necesari ! – de la un ins care-i gresise, ( in semn de remuscare), de rusinea fiului sau, Iliusa, care ar fi fost martor acestor momente, – precum propria constiinta, acum abrutizata de lipsuri. De ce e important ? Pentru ca, cu ceva timp in urma am vazut filmul turcesc „Winter Sleep” de regizorul de succes Nuri Bilge Ceylan, – film bun, de altfel… si am fost impresionata de un episod identic – primordial, in economia filmului – fara sa realizez ca e luat din „Fratii..” Un pusti si o poveste cu aceeasi radacina;
si totusi, nu ma tin de rau, nu-l consider un pacat (faptul c-am uitat..) si nici filmul, un plagiat, pentru ca, cred acum, exista in arta mai mult (decat „paternitatea” unor idei, trairi)… temele mari, majore, ale omenirii, nu s-au epuizat, iar viata noastra, a celor de acum, cred ca reprezinta un chezas.. pentru intreaga omenire de dinaintea noastra, ca si noi vom contribui cu sensurile noastre, ca suntem la fel de importanti ca si ei, pentru destinul umanitatii, desi timpurile sunt mult mai prozaice si spiritul, mult coborat, in proprii ochi…
Ce vreau sa spun, Daniela, e ca jocul, se joaca iar miza, sufletul nostru, e la fel de mare ca oricand.
↧
De către: Ana
↧